Lacuri

Lac glaciar la 2.034 m, în căldarea Bâlea din Munții Făgăraș, la capătul de sus al Transfăgărășanului; se ajunge cu mașina vara și cu telecabina tot anul.

Lac de acumulare de peste 10 km pe Argeș, închis de barajul în arc Vidraru, înalt de 166 m; pe coronament trece Transfăgărășanul, iar deasupra veghează statuia lui Prometeu.

Cel mai mare lac glaciar din România, la 2.040 m în inima Parcului Național Retezat; se ajunge doar pe jos, în circa două ore de urcuș din Poiana Pelegii.

Cunoscut și ca Lacul Bicaz, e cel mai mare lac de acumulare de pe râurile interioare ale țării: 35 km de apă pe Bistrița, sub Ceahlău, închiși de un baraj de 127 m.

Lac de baraj natural apărut în 1837, când un versant a blocat valea Bicazului; din apă ies și azi trunchiurile pădurii înecate, la capătul de sus al Cheilor Bicazului.

Singurul lac vulcanic din România: o oglindă de apă aproape rotundă, în craterul Ciomatu, înconjurată de păduri, cu o capelă catolică pe mal și tinovul Mohoș în craterul vecin.

Lac sărat helioterm din Sovata, apărut în 1875 pe un masiv de sare: sub un strat subțire de apă dulce, apa sărată trece vara de 40 °C; în sezon funcționează un ștrand pe mal.