Litoral

Stațiunea tineretului de pe litoral, la 31 de kilometri sud de Constanța: o plajă orientată spre răsărit, Obeliscul alb de pe nisip și epava ruginită a cargoului Evangelia.

Ultima plajă sălbatică de la marginea de sud a Rezervației Biosferei Delta Dunării: nisip cu scoici, dune și o faleză de pământ, fără hoteluri, șezlonguri sau salvamar.

Cea mai lungă plajă amenajată de pe litoralul românesc: opt kilometri de nisip pe grindul dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol, lățiți cu peste o sută de metri prin înnisipare.

Șase kilometri de nisip lat la nord de Mamaia, împărțiți între cluburile din Mamaia Nord și plaja largă și liniștită a orașului Năvodari, cu apă mică pe sute de metri.

Plajele orașului, de la Pescărie până sub faleza orașului vechi: trei kilometri și jumătate de nisip refăcut prin înnisipare, cu Modern, Trei Papuci și Tataia unul după altul.

Clădirea Art Nouveau de pe faleza Constanței, inaugurată în 1910, lăsată în ruină după 1990 și redeschisă în 2025, după restaurare, cu expoziții despre istoria ei și despre Marea Neagră.

Centrul vechi al Constanței, pe locul cetății antice Tomis: Piața Ovidiu, mozaicul roman, moscheea cu minaret, catedrala, Farul Genovez și faleza Cazinoului, toate la câțiva pași unul de altul.

Fâșie îngustă de nisip sub o faleză înaltă de pământ, acoperită de vegetație, lângă cel mai vechi far în funcțiune de pe litoralul românesc, cu apă limpede, verde-turcoaz.

Fostă lagună de 98 de hectare între Saturn și Venus, cu stuf, ochiuri de apă și izvoare sulfuroase, unde se opresc lebede, egrete și piciorongi; se privește de pe drumurile din jur.

Ultimul sat de pe litoralul românesc, la un kilometru de granița cu Bulgaria: doi kilometri de plajă cu nisip fin, terase deschise până dimineața și apele unei rezervații marine.