Singurele dune marine păstrate pe litoralul românesc, ocrotite din 1939 în curtea Stațiunii Biologice Marine de la Agigea: plante rare de nisip, țestoase de uscat și un traseu tematic gratuit.
Singura rezervație marină a litoralului românesc: apele dintre 2 Mai și granița cu Bulgaria, cu recife de piatră, câmpuri de alge brune și bancuri de midii, bune de văzut cu masca sau la o scufundare.
Fostă lagună de 98 de hectare între Saturn și Venus, cu stuf, ochiuri de apă și izvoare sulfuroase, unde se opresc lebede, egrete și piciorongi; se privește de pe drumurile din jur.
Stațiunea lipită de Mangalia dinspre nord: hoteluri-turn din anii '70, o plajă aflată în plină lărgire, un sanatoriu balnear public și, în spate, rezervația Mlaștina Hergheliei.
Stațiune balneară veche de peste două secole, într-o vale îngustă din Munții Nemira: izvoare minerale numerotate din care bei gratuit, un parc cu alei și Cazinoul Art Nouveau din 1894.
Ștrandul istoric al Turzii, pe Lacul Roman, un lac sărat format în vechi exploatări de sare, în cartierul Băile Sărate. Aici s-a născut stațiunea balneară a orașului, pe la 1840.
Drumul județean DJ107I, 78 km prin Munții Trascăului între Aiud și Bucium, lângă Abrud: sate risipite pe culmi, case cu acoperiș de paie și priveliști de la peste 1.100 m.
Drumul național DN1R, 80 km prin Munții Apuseni între Huedin și Albac: pe lângă Lacul Beliș-Fântânele, prin satele moților și peste Pasul Ursoaia, la circa 1.320 m.
Stațiune balneoclimaterică veche de peste două secole în Depresiunea Dornelor: izvoare carbogazoase, nămol de turbă, un parc cu veverițe și Cazinoul Băilor, restaurat și redeschis ca muzeu.
Stațiune de pe litoralul de sud, la trei kilometri nord de Mangalia: plajă lărgită recent, golfuri închise de diguri, hoteluri cu nume de femei în jurul unui lac și ape sulfuroase folosite în tratamente.