Patrimoniul UNESCO din România

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488, pictată pe dinafară cu Judecata de Apoi pe fond de „albastru de Voroneț”; monument UNESCO, lângă Gura Humorului.

Biserica săsească de pe dealul din mijlocul satului, apărată de trei rânduri de ziduri și turnuri; înăuntru, cel mai mare altar poliptic din România și o ușă cu o broască din 1515.

Singura biserică secuiască și unitariană din situl UNESCO al bisericilor fortificate: o biserică gotică cu fresce din 1419 cu legenda Sfântului Ladislau, în a cărei cetate sătenii își țin și azi slănina.

Una dintre cele mai mari biserici fortificate săsești: o biserică gotică în plan de cruce, înconjurată de un zid oval cu peste 270 de cămări de refugiu, urcate pe galerii de lemn.

Biserica săsească gotică de lângă DN13, cu un turn-clopotniță copiat după Turnul cu Ceas din Sighișoara; pe dealul de deasupra satului se văd zidurile unei cetăți țărănești din secolul al XIV-lea.

Biserica săsească dintr-o vale cu vii de lângă Mediaș, cu corul transformat în turn de apărare, un zid oval aproape intact și o hersă de fier și lemn păstrată de secole.

O biserică mică și albă pe dealul de deasupra satului, crescută dintr-o capelă romanică din secolul al XII-lea și înconjurată de ziduri, turnuri și galerii pentru grâne, într-un sat săsesc păstrat aproape intact.

Reședința unui greav din secolul al XIII-lea, cumpărată în 1430 de sașii din sat și transformată în cetate țărănească: un donjon romanic, două inele de ziduri și o capelă, într-o vale de lângă Sebeș.