Patrimoniul UNESCO din România

Cea mai mare zonă umedă a Europei, rezervație a biosferei și sit UNESCO: canale, lacuri, stufăriș și peste 300 de specii de păsări, de la pelicani la egrete; se vizitează cu barca, de la Tulcea.

Oraș-cetate medieval ridicat de sași pe un deal deasupra Târnavei Mari, încă locuit, cu ziduri, turnuri ale breslelor și Turnul cu Ceas; în patrimoniul UNESCO din 1999.

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488, pictată pe dinafară cu Judecata de Apoi pe fond de „albastru de Voroneț”; monument UNESCO, lângă Gura Humorului.

Poarta de travertin sculptată de Constantin Brâncuși în 1937–1938 la intrarea în Parcul Central din Târgu Jiu, parte din ansamblul „Calea Eroilor”, patrimoniu UNESCO.

Biserica săsească de pe dealul din mijlocul satului, apărată de trei rânduri de ziduri și turnuri; înăuntru, cel mai mare altar poliptic din România și o ușă cu o broască din 1515.

Una dintre cele mai mari biserici fortificate săsești: o biserică gotică în plan de cruce, înconjurată de un zid oval cu peste 270 de cămări de refugiu, urcate pe galerii de lemn.

Coloana de 29,35 m din module de fontă alămită ridicată de Constantin Brâncuși în 1938 la Târgu Jiu, pentru eroii din 1916: capătul estic al ansamblului „Calea Eroilor”, în Patrimoniul UNESCO.

Capitala regatului dac, ascunsă în pădurile de fag ale Munților Orăștiei: zidurile cetății lui Decebal, drumul pavat și zona sacră cu sanctuare de andezit și calcar, sit UNESCO.