Sala de concerte din centrul Bucureștiului, ridicată în 1886–1888 și plătită în bună parte din subscripție publică: coloane ionice la exterior, o frescă de peste 70 m cu istoria românilor în interior.
Palat eclectic din 1902–1903 în Piața Unirii, sediul Primăriei, cu un turn de aproape 50 m: ceasul lui cântă Marșul lui Iancu, iar de sus se văd acoperișurile centrului.
Clădirea vechii școli din curtea Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, azi muzeu: sala de clasă cu bănci de lemn, replica tiparniței lui Coresi și cărți românești vechi de cinci secole.
Sinagogă din 1877–1878 pe malul Crișului Repede, cu cupolă largă și interior pictat în stil maur; restaurată și redeschisă în 2015, e azi spațiu cultural.
Cel mai nordic bastion al Daciei romane: castrul cu porțile reconstruite, drumul imperial pavat, orașul civil și amfiteatrul, pe dealurile de la Moigrad, în Sălaj.
Mausoleul eroilor din Primul Război Mondial, ridicat între 1923 și 1938 pe câmpul bătăliei din 1917, cu 5.073 de oșteni în cripte și un muzeu al luptelor.
Casa familiei Eminovici din Ipotești, refăcută pe temeliile celei din copilăria lui Mihai Eminescu, cu biserica de lemn a familiei, mormintele părinților și o casă țărănească cu colecție etnografică.
Ultima cale ferată forestieră activă din Carpați: trenul cu locomotivă cu abur urcă 21,6 km pe valea râului Vaser, prin Parcul Natural Munții Maramureșului, până la stația Paltin.
Clădirea Teatrului de Stat din Oradea, proiectată de firma vieneză Fellner & Helmer și deschisă în 1900: fațadă cu portic ionic în Piața Ferdinand și o sală cu loje și balcon, încă folosită în fiecare săptămână.