
Cetatea Alba Carolina
Cea mai mare cetate bastionară din România, în formă de stea cu șapte colțuri, ridicată de Habsburgi în 1715–1738 la Alba Iulia; porți baroce, catedrale, Sala Unirii și schimbarea gărzii, cu acces liber.
Monumentele istorice din România acoperă toată istoria țării, de la cetățile dacice și coloniile grecești din Dobrogea la ansamblul lui Brâncuși de la Târgu Jiu și la memorialele secolului XX. Categoria strânge laolaltă siturile arheologice, monumentele comemorative, statuile și clădirile reprezentative ale orașelor, dar și bisericile și cetățile care sunt, în același timp, monumente de patrimoniu. Multe sunt înscrise în lista UNESCO sau în lista monumentelor istorice și se vizitează liber, în aer liber; altele au regim de muzeu.
Cetățile dacice din Munții Orăștiei, cu Sarmizegetusa Regia în frunte, sunt cele mai importante situri antice; în Dobrogea, Cetatea Histria este cel mai vechi oraș de pe teritoriul României. Epoca modernă a lăsat Coloana fără sfârșit și Poarta Sărutului la Târgu Jiu, Chipul lui Decebal sculptat în stânca de la Cazane și Memorialul de la Sighet, în fosta închisoare politică.
304 rezultate

Cea mai mare cetate bastionară din România, în formă de stea cu șapte colțuri, ridicată de Habsburgi în 1715–1738 la Alba Iulia; porți baroce, catedrale, Sala Unirii și schimbarea gărzii, cu acces liber.

Cimitirul din Săpânța cu peste 800 de cruci de stejar pictate în albastru, cu scene naive din viața celor îngropați și epitafuri în versuri, hazlii; început în 1935 de meșterul Stan Ioan Pătraș.

Oraș-cetate medieval ridicat de sași pe un deal deasupra Târnavei Mari, încă locuit, cu ziduri, turnuri ale breslelor și Turnul cu Ceas; în patrimoniul UNESCO din 1999.

Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare în 1488, pictată pe dinafară cu Judecata de Apoi pe fond de „albastru de Voroneț”; monument UNESCO, lângă Gura Humorului.

Coloana de 29,35 m din module de fontă alămită ridicată de Constantin Brâncuși în 1938 la Târgu Jiu, pentru eroii din 1916: capătul estic al ansamblului „Calea Eroilor”, în Patrimoniul UNESCO.

Cea mai mare biserică gotică din România, ridicată de sașii Brașovului între 1383 și 1477; înăuntru, orga Buchholz din 1839 și o colecție rară de covoare anatoliene.

Capitala regatului dac, ascunsă în pădurile de fag ale Munților Orăștiei: zidurile cetății lui Decebal, drumul pavat și zona sacră cu sanctuare de andezit și calcar, sit UNESCO.

Clădirea Art Nouveau de pe faleza Constanței, inaugurată în 1910, lăsată în ruină după 1990 și redeschisă în 2025, după restaurare, cu expoziții despre istoria ei și despre Marea Neagră.

Piața centrală a Sibiului vechi, de cca 140 pe 90 de metri, închisă de case negustorești cu „ochi” pe acoperișuri, de Palatul Brukenthal, de biserica iezuiților și de Turnul Sfatului.

Ultima cale ferată forestieră activă din Carpați: trenul cu locomotivă cu abur urcă 21,6 km pe valea râului Vaser, prin Parcul Natural Munții Maramureșului, până la stația Paltin.

Sala de concerte din centrul Bucureștiului, ridicată în 1886–1888 și plătită în bună parte din subscripție publică: coloane ionice la exterior, o frescă de peste 70 m cu istoria românilor în interior.

Catedrala ortodoxă din Cetatea Alba Carolina, ridicată în 1921–1922 pentru încoronarea lui Ferdinand și a Mariei ca regi ai României Mari, cu clopotnița de 58 m și portretele regale pictate în frescă.

Ctitoria lui Neagoe Basarab din 1515–1517, cu turlele răsucite și dantela de piatră din legenda Meșterului Manole, și necropola regală a României, de la Carol I la Mihai I.

Biserica ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiog, sub Petru Rareș, pictată pe dinafară în tonuri de roșu, cu pridvor deschis și turnul lui Vasile Lupu; monument UNESCO.

Chipul regelui dac Decebal, sculptat între 1994 și 2004 într-o stâncă de 55 m de la gura Mraconiei, pe malul românesc al Dunării: cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.














