
Transalpina
Cea mai înaltă șosea din România: DN67C urcă din Novaci peste Munții Parâng până la 2.145 m, în Pasul Urdele, și coboară pe lângă Lacul Oașa spre Sebeș, pe 148 km deasupra norilor.
Oltenia ocupă sud-vestul României, între Carpații Meridionali, Olt și Dunăre, și e una dintre regiunile cu identitate puternică ale țării: o Valahie „mică”, cu cule boierești, mănăstiri brâncovenești și ceramica de Horezu drept semne distinctive. Relieful coboară în trepte, de la crestele Parângului și ale Munților Vâlcan spre dealurile subcarpatice cu livezi și vii, apoi spre câmpia Dunării. Craiova, cel mai mare oraș al regiunii, e centrul ei cultural și economic; Râmnicu Vâlcea, Târgu Jiu, Drobeta-Turnu Severin și Slatina sunt celelalte reședințe de județ. Ce poți vizita în Oltenia merge de la malul Dunării până pe drumuri de peste 2.000 de metri.
Merită văzute Cazanele Dunării, unde fluviul se strânge între pereți de calcar, și Chipul lui Decebal, sculptat în stâncă deasupra apei. La Târgu Jiu, Coloana fără sfârșit și Masa Tăcerii fac parte din ansamblul lui Brâncuși. Spre munte, Transalpina urcă peste Parâng, iar Mănăstirea Horezu, monument UNESCO, și stațiunile din județul Vâlcea completează o călătorie prin Gorj și Mehedinți.
86 de rezultate

Cea mai înaltă șosea din România: DN67C urcă din Novaci peste Munții Parâng până la 2.145 m, în Pasul Urdele, și coboară pe lângă Lacul Oașa spre Sebeș, pe 148 km deasupra norilor.

Coloana de 29,35 m din module de fontă alămită ridicată de Constantin Brâncuși în 1938 la Târgu Jiu, pentru eroii din 1916: capătul estic al ansamblului „Calea Eroilor”, în Patrimoniul UNESCO.

Cea mai mare ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, cunoscută oficial ca Mănăstirea Hurezi: ansamblul-model al stilului brâncovenesc, ridicat în 1690–1693 și monument UNESCO din 1993.

Mină de sare activă lângă Râmnicu Vâlcea, în care se intră cu autobuzul printr-un tunel: galerii uriașe cu pereți vălurați, terenuri de sport, patinoar și cea mai mare biserică subterană din țară.

Cel mai mare pod natural din România și singurul din lume peste care trece o șosea: o arcadă de calcar de 30 m, rămasă din tavanul prăbușit al unei peșteri, în satul Ponoarele din Platoul Mehedinți.

Defileul de 33 km prin care Jiul trece Carpații între Bumbești-Jiu și Livezeni: DN66 urmează râul prin Parcul Național Defileul Jiului, pe lângă Mănăstirea Lainici.

Chipul regelui dac Decebal, sculptat între 1994 și 2004 într-o stâncă de 55 m de la gura Mraconiei, pe malul românesc al Dunării: cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa.

Masa rotundă de piatră a lui Constantin Brâncuși, cu 12 scaune-clepsidră, în parcul de pe malul Jiului: capătul de vest al ansamblului „Calea Eroilor”, în patrimoniul UNESCO.

Cel mai îngust sector al Defileului Dunării, între Dubova și Ogradena: fluviul trece printre pereți de calcar, cu Serbia pe malul opus, văzut din barcă sau de pe Ciucaru Mare.

Ctitoria lui Mircea cel Bătrân de pe malul Oltului, sfințită în 1388: biserica Sfânta Treime, cu fațade de piatră și cărămidă, pridvor brâncovenesc și mormântul voievodului în pronaos.

Peșteră pe patru niveluri la Baia de Fier, în Cheile Galbenului, la poalele Parângului, cu 860 m de galerii iluminate, oase de urs de cavernă și unele dintre cele mai vechi resturi de om modern din Europa.

Poarta de travertin sculptată de Constantin Brâncuși în 1937–1938 la intrarea în Parcul Central din Târgu Jiu, parte din ansamblul „Calea Eroilor”, patrimoniu UNESCO.

Stațiune balneară de pe Valea Oltului, la ieșirea râului din Munții Cozia: izvoare sulfuroase cunoscute din secolul al XIX-lea, Pavilionul Central de la 1886 și ștranduri cu apă termală deschise tot anul.

Strada Olari din Horezu, cu ateliere de familie unde lutul roșu se lucrează la roată și se pictează cu cocoși, spirale și pomul vieții; meșteșug înscris în 2012 în patrimoniul imaterial UNESCO.

Mănăstire de călugări chiar pe marginea DN66, în Defileul Jiului: biserica veche pictată din 1812–1817, biserica nouă pe două niveluri și moaștele Sfântului Irodion.














