
Delta Dunării
Cea mai mare zonă umedă a Europei, rezervație a biosferei și sit UNESCO: canale, lacuri, stufăriș și 365 de specii de păsări, de la pelicani la egrete; se vizitează cu barca, de la Tulcea.
Dobrogea e ținutul dintre Dunăre și Marea Neagră, în sud-estul României, cu județele Constanța și Tulcea. E o regiune de podiș scund și de stepă, cu Munții Măcinului — cei mai vechi din țară — în nord și cu lacuri de liman de-a lungul coastei. Aici au întemeiat grecii primele colonii de pe țărmul de azi al României, aici au trecut romanii, bizantinii și otomanii, iar satele păstrează și astăzi comunități de turci, tătari, lipoveni, greci și aromâni. Constanța, vechiul Tomis, e cel mai mare port al țării; Tulcea e poarta Deltei Dunării. Ce poți vizita în Dobrogea ține de mare, de Deltă și de istorie.
Litoralul merge de la Plaja Mamaia până la Vama Veche, cu Eforie și celelalte stațiuni între ele. Cazinoul din Constanța e simbolul orașului, iar Cetatea Histria păstrează ruinele celei mai vechi așezări grecești de pe acest țărm. Spre nord, Delta Dunării și Cetatea Enisala sunt motivele principale pentru a ajunge în județul Tulcea.
74 de rezultate

Cea mai mare zonă umedă a Europei, rezervație a biosferei și sit UNESCO: canale, lacuri, stufăriș și 365 de specii de păsări, de la pelicani la egrete; se vizitează cu barca, de la Tulcea.

Clădirea Art Nouveau de pe faleza Constanței, inaugurată în 1910, lăsată în ruină după 1990 și redeschisă în 2025, după restaurare, cu expoziții despre istoria ei și despre Marea Neagră.

Ultimul sat de pe litoralul românesc, la un kilometru de granița cu Bulgaria: doi kilometri de plajă cu nisip fin, terase deschise până dimineața și apele unei rezervații marine.

Stațiunea cu cea mai lungă plajă amenajată de pe litoralul românesc: opt kilometri de nisip pe grindul dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol, lățiți cu peste o sută de metri prin înnisipare.

Ruinele celui mai vechi oraș de pe teritoriul României, colonie grecească întemeiată de Milet în secolul al VII-lea î.Hr. pe malul lacului Sinoe, cu muzeul sitului alături.

Monumentul triumfal ridicat de Traian în 109 pentru victoria asupra dacilor, reconstituit în 1977, cu metopele originale în muzeul din sat și ruinele cetății romane alături.

A doua stațiune a litoralului românesc, pe fâșia dintre Marea Neagră și lacul Techirghiol: trei kilometri de plajă cu nisip fin și cura cu nămol sapropelic la câteva sute de metri de valuri.

Plaja orașului, întinsă de la digul portului turistic spre Saturn, sub faleza refăcută în 2022; din toamna lui 2026 e lărgită prin înnisipare, în spatele a patru diguri noi.

Șase kilometri de nisip lat la nord de Mamaia, împărțiți între cluburile din Mamaia Nord și plaja largă și liniștită a orașului Năvodari, cu apă mică pe sute de metri.

Singura rezervație marină a litoralului românesc: apele dintre 2 Mai și granița cu Bulgaria, cu recife de piatră, câmpuri de alge brune și bancuri de midii, bune de văzut cu masca sau la o scufundare.

Stațiunea tineretului de pe litoral, la 31 de kilometri sud de Constanța: o plajă orientată spre răsărit, Obeliscul alb de pe nisip și epava ruginită a cargoului Evangelia.

Peșteră mică din pădurea de lângă Ion Corvin, amenajată ca biserică, în care tradiția spune că a trăit Apostolul Andrei; în jurul ei s-a ridicat o mănăstire, loc de pelerinaj pe 30 noiembrie.

Rezervație naturală strictă în mijlocul Deltei Dunării: stejari de peste 400 de ani, printre care Stejarul îngenuncheat, și cele mai înalte dune de nisip din deltă, pe grindul Caraorman.

Plaja sălbatică de la vărsarea brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră: 30 km de nisip fin, la 2 km de un sat din Deltă la care se ajunge doar pe apă.

Cea mai estică plajă a României, la vărsarea brațului Sulina în Marea Neagră: nisip aluvionar foarte fin, o fâșie neobișnuit de lată și apă mică zeci de metri de la mal.














