Ruinele unei cetăți dacice pe un deal împădurit deasupra Văii Sebeșului: ziduri de calcar în tehnica murus dacicus și baza unui turn-locuință, singurul sit UNESCO dacic din județul Alba.
Fortăreață cu bastioane pe Dealul Cetății, la nord de centrul istoric, ridicată ca să apere Brașovul de pe înălțimi; interiorul e închis pentru lucrări, dar zidurile și panorama se văd de pe aleile dealului.
Han din 1808, ridicat de negustorul și diplomatul Manuc Bei lângă Curtea Veche: clădire monument cu curte interioară și balcoane de lemn, unde s-au purtat negocierile păcii ruso-turce din 1812.
Mică mănăstire de maici din Centrul Vechi, cu o biserică brâncovenească din 1724, fațade pictate cu medalioane, o curte cu arcade și un lapidariu cu pietre de la biserici dispărute ale Bucureștiului.
Clădire secession din 1907–1908, în Piața Unirii din Oradea, cu un pasaj acoperit cu sticlă și un vitraliu cu vulturul negru, din care își ia numele.
Centrul vechi al Constanței, pe locul cetății antice Tomis: Piața Ovidiu, mozaicul roman, moscheea cu minaret, catedrala, Farul Genovez și faleza Cazinoului, toate la câțiva pași unul de altul.
Piața centrală a Sibiului vechi, de cca 140 pe 90 de metri, închisă de case negustorești cu „ochi” pe acoperișuri, de Palatul Brukenthal, de biserica iezuiților și de Turnul Sfatului.
Cea mai veche piață a Timișoarei, cu aproximativ 150 pe 110 metri, amenajată în stil baroc în jurul Domului romano-catolic, al Catedralei Sârbe și al Coloanei Ciumei, între case colorate din secolele XVIII–XX.
Esplanada pietonală a Timișoarei, între Opera din Palatul Culturii și Catedrala Mitropolitană, flancată de palatele de pe Corso și locul unde Timișoara a fost declarată primul oraș liber în decembrie 1989.
Singura poartă medievală păstrată a cetății Brașovului, un turn alb din 1559 cu patru turnulețe și stema orașului; alături, Poarta Șchei, arcul neoclasic din 1827–1828.