Parc istoric amenajat între 1900 și 1906 pe Dealul Filaretului pentru Expoziția Generală Română, cu lac, alee monumentală, Fântâna Zodiacului și Memorialul Eroilor Neamului pe platoul de sus.
Cel mai vechi parc public din Iași, amenajat din 1834 pe dealul Copoului, cu Obeliscul cu lei, Teiul lui Eminescu, busturile junimiștilor și Muzeul „Mihai Eminescu”.
Centrul vechi al Constanței, pe locul cetății antice Tomis: Piața Ovidiu, mozaicul roman, moscheea cu minaret, catedrala, Farul Genovez și faleza Cazinoului, toate la câțiva pași unul de altul.
Piața centrală a Sibiului vechi, de cca 140 pe 90 de metri, închisă de case negustorești cu „ochi” pe acoperișuri, de Palatul Brukenthal, de biserica iezuiților și de Turnul Sfatului.
Piața centrală a Brăilei vechi, de unde pornesc în evantai străzile centrului istoric, cu Ceasul public albastru din 1909, biserica Sfinții Arhangheli, fostă moschee, și statuia lui Traian.
Cea mai veche piață a Timișoarei, cu aproximativ 150 pe 110 metri, amenajată în stil baroc în jurul Domului romano-catolic, al Catedralei Sârbe și al Coloanei Ciumei, între case colorate din secolele XVIII–XX.
Esplanada pietonală a Timișoarei, între Opera din Palatul Culturii și Catedrala Mitropolitană, flancată de palatele de pe Corso și locul unde Timișoara a fost declarată primul oraș liber în decembrie 1989.
Singura poartă medievală păstrată a cetății Brașovului, un turn alb din 1559 cu patru turnulețe și stema orașului; alături, Poarta Șchei, arcul neoclasic din 1827–1828.
Clădirea vechii școli din curtea Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, azi muzeu: sala de clasă cu bănci de lemn, replica tiparniței lui Coresi și cărți românești vechi de cinci secole.
Sinagogă din 1877–1878 pe malul Crișului Repede, cu cupolă largă și interior pictat în stil maur; restaurată și redeschisă în 2015, e azi spațiu cultural.
Clădirea Teatrului de Stat din Oradea, proiectată de firma vieneză Fellner & Helmer și deschisă în 1900: fațadă cu portic ionic în Piața Ferdinand și o sală cu loje și balcon, încă folosită în fiecare săptămână.
Turn de veghe otoman din secolul al XVIII-lea, înalt de 22 m și ușor înclinat, în centrul Pieței Unirii: simbolul orașului Giurgiu și al stemei județului.