Litoralul din România se întinde de la Delta Dunării până la granița cu Bulgaria, dar partea cu plaje amenajate e mult mai scurtă: fâșia dintre Năvodari și Vama Veche, cu Constanța la mijloc. Nordul înseamnă plajele sălbatice de la Corbu, Vadu și Sfântu Gheorghe; sudul e înșiruirea de stațiuni construite în anii 1960–1970, Costinești, Neptun–Olimp, Jupiter, Venus, Saturn, fiecare cu stilul ei. Marea e fără maree, cu apă mai puțin sărată decât Mediterana, iar sezonul ține din iunie până la începutul lui septembrie. Mamaia e cea mai mare și cea mai zgomotoasă stațiune; Vama Veche, la graniță, a rămas cea mai boemă.
Plaja Mamaia și Cazinoul din Constanța, de pe faleza orașului, sunt reperele din nord; Eforie Nord e stațiunea clasică de familie; Vama Veche închide șirul la sud. Pentru plajă fără stațiune: Plaja Vadu și Plaja Sfântu Gheorghe, la gura Dunării.
Top 100A doua stațiune a litoralului românesc, pe fâșia dintre Marea Neagră și lacul Techirghiol: trei kilometri de plajă cu nisip fin și cura cu nămol sapropelic la câteva sute de metri de valuri.
Plaja sălbatică de la vărsarea brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră: 30 km de nisip fin, la 2 km de un sat din Deltă la care se ajunge doar pe apă.
Cea mai estică plajă a României, la vărsarea brațului Sulina în Marea Neagră: nisip aluvionar foarte fin, o fâșie neobișnuit de lată și apă mică zeci de metri de la mal.
Plajă sălbatică de nisip cu scoici, la satul Vadu, în Rezervația Biosferei Delta Dunării: dune joase, nicio construcție și drum de pământ până la mare.
Stațiunea de la care a pornit turismul balnear românesc, pe cea mai înaltă faleză a litoralului: vile interbelice, un cazino Art Deco și o plajă lărgită de curând la peste o sută de metri.
Singura rezervație marină a litoralului românesc: apele dintre 2 Mai și granița cu Bulgaria, cu recife de piatră, câmpuri de alge brune și bancuri de midii, bune de văzut cu masca sau la o scufundare.
Stațiunea tineretului de pe litoral, la 31 de kilometri sud de Constanța: o plajă orientată spre răsărit, Obeliscul alb de pe nisip și epava ruginită a cargoului Evangelia.
Două stațiuni lipite una de alta la nord de Mangalia, între mare și pădurea Comorova: plajă lărgită la o sută de metri, două lacuri chiar în spatele nisipului și arhitectura anilor '70.
Ultima plajă sălbatică de la marginea de sud a Rezervației Biosferei Delta Dunării: nisip cu scoici, dune și o faleză de pământ, fără hoteluri, șezlonguri sau salvamar.
Top 100Cea mai lungă plajă amenajată de pe litoralul românesc: opt kilometri de nisip pe grindul dintre Marea Neagră și lacul Siutghiol, lățiți cu peste o sută de metri prin înnisipare.
Șase kilometri de nisip lat la nord de Mamaia, împărțiți între cluburile din Mamaia Nord și plaja largă și liniștită a orașului Năvodari, cu apă mică pe sute de metri.
Plajele orașului, de la Pescărie până sub faleza orașului vechi: trei kilometri și jumătate de nisip refăcut prin înnisipare, cu Modern, Trei Papuci și Tataia unul după altul.
Sat de pescari lipoveni între Mangalia și Vama Veche, cu o plajă așezată într-un golf mic, o cherhana la capătul de sud și apele rezervației marine 2 Mai – Vama Veche.
Top 20Clădirea Art Nouveau de pe faleza Constanței, inaugurată în 1910, lăsată în ruină după 1990 și redeschisă în 2025, după restaurare, cu expoziții despre istoria ei și despre Marea Neagră.
Ruinele orașului grecesc din care s-a născut Mangalia: zidul de incintă cu turnuri și basilica de tip sirian pe faleză, la câțiva pași de plajă, plus muzeul de arheologie al orașului.
Top 100Top 100Top 20