Satele din România sunt încă locuri vii, nu decoruri: în Maramureș se construiește și acum din lemn, porțile sculptate marchează casele, iar duminica se mai poartă portul; în Bucovina se încondeiază ouă și se țes covoare; în satele săsești din Transilvania, rândul de case cu fronton la stradă și biserica fortificată din mijloc au rămas aproape neschimbate de secole; în Apuseni, cătunele moților se întind pe culmi. Meșteșugurile, olăritul de la Horezu și Corund, lemnul, țesutul, se practică și se vând la târguri. Satele se înțeleg cel mai bine cu o noapte dormită acolo, nu dintr-o oprire pe marginea drumului.
Cimitirul Vesel de la Săpânța, cu crucile lui pictate și versurile cu haz, e cel mai cunoscut loc din satele Maramureșului. La Sibiu, Muzeul ASTRA adună sute de gospodării, mori și biserici mutate din toată țara și e cel mai bun loc pentru o privire de ansamblu. Pentru satele săsești, vezi Transilvania; pentru cele de munte, Bucovina.
Top 20Cimitirul din Săpânța cu peste 800 de cruci de stejar pictate în albastru, cu scene naive din viața celor îngropați și epitafuri în versuri, hazlii; început în 1935 de meșterul Stan Ioan Pătraș.
Top 20Cel mai mare muzeu în aer liber din România, în pădurea Dumbrava de lângă Sibiu: peste 300 de case, mori, ateliere și biserici de lemn aduse din toată țara, pe alei de ~10 km.
Muzeu etnografic în aer liber pe malul lacului Herăstrău, în mijlocul Bucureștilor: gospodării, biserici de lemn, mori și ateliere aduse din toată țara, ridicate din nou aici încă din 1936.
Muzeu etnografic în aer liber, pe ~17 hectare la marginea Pădurii Verzi: case și anexe din satele Banatului, biserică de lemn, școală și un „Drum al etniilor”, într-un sat adunat laolaltă.
Top 20Top 20