Patrimoniul UNESCO din România

Cea mai mare zonă umedă a Europei, rezervație a biosferei și sit UNESCO: canale, lacuri, stufăriș și peste 300 de specii de păsări, de la pelicani la egrete; se vizitează cu barca, de la Tulcea.

Oraș-cetate medieval ridicat de sași pe un deal deasupra Târnavei Mari, încă locuit, cu ziduri, turnuri ale breslelor și Turnul cu Ceas; în patrimoniul UNESCO din 1999.

Biserica săsească de pe dealul din mijlocul satului, apărată de trei rânduri de ziduri și turnuri; înăuntru, cel mai mare altar poliptic din România și o ușă cu o broască din 1515.

Coloana de 29,35 m din module de fontă alămită ridicată de Constantin Brâncuși în 1938 la Târgu Jiu, pentru eroii din 1916: capătul estic al ansamblului „Calea Eroilor”, în Patrimoniul UNESCO.

Poarta de travertin sculptată de Constantin Brâncuși în 1937–1938 la intrarea în Parcul Central din Târgu Jiu, parte din ansamblul „Calea Eroilor”, patrimoniu UNESCO.

Mănăstire-cetate a Movileștilor, ridicată în anii 1580 între dealurile Bucovinei, cu biserica pictată aproape în întregime și celebra „Scară a virtuților”; monument UNESCO.

Ruinele unei cetăți dacice pe un deal împădurit deasupra Văii Sebeșului: ziduri de calcar în tehnica murus dacicus și baza unui turn-locuință, singurul sit UNESCO dacic din județul Alba.

Cel mai nordic bastion al Daciei romane: castrul cu porțile reconstruite, drumul imperial pavat, orașul civil și amfiteatrul, pe dealurile de la Moigrad, în Sălaj.