Piața centrală a Brașovului vechi, mărginită de case negustorești și dominată de Casa Sfatului, vechea primărie cu turn de veghe, azi Muzeul Județean de Istorie, cu Tâmpa în fundal.
Singura poartă medievală păstrată a cetății Brașovului, un turn alb din 1559 cu patru turnulețe și stema orașului; alături, Poarta Șchei, arcul neoclasic din 1827–1828.
Clădirea vechii școli din curtea Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului, azi muzeu: sala de clasă cu bănci de lemn, replica tiparniței lui Coresi și cărți românești vechi de cinci secole.
Culoar de 1,1–1,35 m lățime din centrul vechi al Brașovului, atestat în secolul XVII și socotit printre cele mai înguste străzi din Europa; închis pentru reparații din noiembrie 2025.
Turn de apărare în formă de potcoavă din secolul al XV-lea, cocoțat pe o stâncă deasupra Graftului, cu una dintre cele mai bune priveliști asupra centrului vechi al Brașovului.
Catedrala „Înălțarea Domnului”, refăcută în stil neoclasic între 1830 și 1837: un portic cu șase coloane corintice și două turnuri domină Piața Libertății, iar înăuntru e mormântul unui episcop martir.
Fortăreață cu bastioane pe Dealul Cetății, la nord de centrul istoric, ridicată ca să apere Brașovul de pe înălțimi; interiorul e închis pentru lucrări, dar zidurile și panorama se văd de pe aleile dealului.
Parc arheologic amenajat pe locul curților domnești ale Moldovei din Vaslui, cu Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1490, în centrul orașului.
Catedrala barocă a episcopiei catolice din Timișoara, ridicată între 1736 și 1774 în Piața Unirii; restaurată din fonduri europene și redeschisă în aprilie 2023, cu cripta episcopilor sub altar.
Mică mănăstire de maici din Centrul Vechi, cu o biserică brâncovenească din 1724, fațade pictate cu medalioane, o curte cu arcade și un lapidariu cu pietre de la biserici dispărute ale Bucureștiului.
Casa familiei Eminovici din Ipotești, refăcută pe temeliile celei din copilăria lui Mihai Eminescu, cu biserica de lemn a familiei, mormintele părinților și o casă țărănească cu colecție etnografică.
Palat eclectic din 1902–1903 în Piața Unirii, sediul Primăriei, cu un turn de aproape 50 m: ceasul lui cântă Marșul lui Iancu, iar de sus se văd acoperișurile centrului.
Centrul vechi al Constanței, pe locul cetății antice Tomis: Piața Ovidiu, mozaicul roman, moscheea cu minaret, catedrala, Farul Genovez și faleza Cazinoului, toate la câțiva pași unul de altul.
Piața centrală a Brăilei vechi, de unde pornesc în evantai străzile centrului istoric, cu Ceasul public albastru din 1909, biserica Sfinții Arhangheli, fostă moschee, și statuia lui Traian.
Cea mai veche piață a Timișoarei, cu aproximativ 150 pe 110 metri, amenajată în stil baroc în jurul Domului romano-catolic, al Catedralei Sârbe și al Coloanei Ciumei, între case colorate din secolele XVIII–XX.