Lacuri

Lac glaciar la 2.034 m, în căldarea Bâlea din Munții Făgăraș, la capătul de sus al Transfăgărășanului; se ajunge cu mașina vara și cu telecabina tot anul.

Lac de baraj natural apărut în 1837, când un versant a blocat valea Bicazului; din apă ies și azi trunchiurile pădurii înecate, la capătul de sus al Cheilor Bicazului.

Singurul lac vulcanic din România: o oglindă de apă aproape rotundă, în craterul Ciomatu, înconjurată de păduri, cu o capelă catolică pe mal și tinovul Mohoș în craterul vecin.

Lac sărat helioterm din Sovata, apărut în 1875 pe un masiv de sare: sub un strat subțire de apă dulce, apa sărată trece vara de 40 °C; în sezon funcționează un ștrand pe mal.

Lac glaciar la 2.230 m, pe versantul sudic al Munților Făgăraș, chiar sub creastă; se ajunge pe jos în circa o oră de la Bâlea Lac, peste Șaua Caprei.

Lac de acumulare de 4 ha, la 731 m în pădurile Munților Gutâi, deasupra orașului Baia Sprie, cu alee pe mal, terasă, plajă și caiace de închiriat vara, la 18 km de Baia Mare.

Lac de acumulare lung de peste 10 km pe valea Buzăului, între munții Siriu și Podu Calului; DN10 îl ocolește pe mal, peste viaducte, cu belvederi spre apă și spre barajul de anrocamente înalt de 122 m.

Cel mai mare parc al Bucureștiului, pe malul lacului Herăstrău: aproape 190 de hectare cu alei de plimbare, Grădina Japoneză, Aleea Cariatidelor și Insula Trandafirilor.