Sate și tradiții

Satele din România sunt încă locuri vii, nu decoruri: în Maramureș se construiește și acum din lemn, porțile sculptate marchează casele, iar duminica se mai poartă portul; în Bucovina se încondeiază ouă și se țes covoare; în satele săsești din Transilvania, rândul de case cu fronton la stradă și biserica fortificată din mijloc au rămas aproape neschimbate de secole; în Apuseni, cătunele moților se întind pe culmi. Meșteșugurile, olăritul de la Horezu și Corund, lemnul, țesutul, se practică și se vând la târguri. Satele se înțeleg cel mai bine cu o noapte dormită acolo, nu dintr-o oprire pe marginea drumului.

Cimitirul Vesel de la Săpânța, cu crucile lui pictate și versurile cu haz, e cel mai cunoscut loc din satele Maramureșului. La Sibiu, Muzeul ASTRA adună sute de gospodării, mori și biserici mutate din toată țara și e cel mai bun loc pentru o privire de ansamblu. Pentru satele săsești, vezi Transilvania; pentru cele de munte, Bucovina.