
Cimitirul Vesel
Cimitirul din Săpânța cu peste 800 de cruci de stejar pictate în albastru, cu scene naive din viața celor îngropați și epitafuri în versuri, hazlii; început în 1935 de meșterul Stan Ioan Pătraș.
Satele din România sunt încă locuri vii, nu decoruri: în Maramureș se construiește și acum din lemn, porțile sculptate marchează casele, iar duminica se mai poartă portul; în Bucovina se încondeiază ouă și se țes covoare; în satele săsești din Transilvania, rândul de case cu fronton la stradă și biserica fortificată din mijloc au rămas aproape neschimbate de secole; în Apuseni, cătunele moților se întind pe culmi. Meșteșugurile, olăritul de la Horezu și Corund, lemnul, țesutul, se practică și se vând la târguri. Satele se înțeleg cel mai bine cu o noapte dormită acolo, nu dintr-o oprire pe marginea drumului.
Cimitirul Vesel de la Săpânța, cu crucile lui pictate și versurile cu haz, e cel mai cunoscut loc din satele Maramureșului. La Sibiu, Muzeul ASTRA adună sute de gospodării, mori și biserici mutate din toată țara și e cel mai bun loc pentru o privire de ansamblu. Pentru satele săsești, vezi Transilvania; pentru cele de munte, Bucovina.
21 de rezultate

Cimitirul din Săpânța cu peste 800 de cruci de stejar pictate în albastru, cu scene naive din viața celor îngropați și epitafuri în versuri, hazlii; început în 1935 de meșterul Stan Ioan Pătraș.

Cel mai mare muzeu în aer liber din România, în pădurea Dumbrava de lângă Sibiu: peste 300 de case, mori, ateliere și biserici de lemn aduse din toată țara, pe alei de ~10 km.

Muzeu etnografic în aer liber pe malul lacului Herăstrău, în mijlocul Bucureștilor: gospodării, biserici de lemn, mori și ateliere aduse din toată țara, ridicate din nou aici încă din 1936.

Strada Olari din Horezu, cu ateliere de familie unde lutul roșu se lucrează la roată și se pictează cu cocoși, spirale și pomul vieții; meșteșug înscris în 2012 în patrimoniul imaterial UNESCO.

Muzeu etnografic în aer liber, pe platoul de lângă Cetatea de Scaun a Sucevei: gospodării, ateliere și instalații din satele Bucovinei, o biserică de lemn din 1783, o crâșmă și o școală, într-un sat adunat laolaltă.

Muzeu etnografic în aer liber, pe ~17 hectare la marginea Pădurii Verzi: case și anexe din satele Banatului, biserică de lemn, școală și un „Drum al etniilor”, într-un sat adunat laolaltă.

Sat maramureșean din lemn pe Dealul Dobăieș: peste 30 de gospodării din tot Maramureșul istoric, biserica de lemn din Oncești și case ucraineană, maghiară și evreiești.

Conacul boierilor Golescu, ridicat în 1640 lângă Pitești, și un muzeu în aer liber cu peste 30 de gospodării din podgoriile și livezile țării, pe 10 hectare.

Sat lipovenesc din nordul Deltei Dunării, la capătul liniei Navrom de pe brațul Chilia, lângă pădurea Letea; aici a funcționat în comunism o colonie de muncă forțată pentru deținuți.

Satul cu case albe din Munții Trascăului, premiat Europa Nostra în 1999, la poalele masivului de calcar Piatra Secuiului (1129 m), de după care vara soarele răsare de două ori.

Muzeu în aer liber la Curtișoara, lângă Bumbești-Jiu: peste 30 de case țărănești de lemn din tot Gorjul, ansamblul Tătărescu, biserici și instalații populare, lângă Cula Cornoiu.

Sat de pescari pe malul brațului Sulina, în mijlocul Deltei Dunării, fără drum: escală a navei Navrom Delta, cu centru de informare ARBDD și plecarea șalupelor spre Mila 23 și Caraorman.

Primul muzeu în aer liber din România, pe dealul Hoia: gospodării, ateliere și instalații țărănești și trei biserici de lemn, adunate pe ~16 hectare într-un sat răsfirat.

Sat de pescari la vărsarea brațului Sfântu Gheorghe în Marea Neagră, fără drum de acces: se ajunge doar pe apă, iar în sat sunt biserica, farul din 1967 și o plajă de 30 km la 2 km distanță.

Sat din nordul Deltei Dunării, pe malul brațului Chilia, la granița cu Ucraina; se ajunge cu nava Navrom spre Periprava sau pe șosea, cu bacul din Tulcea, iar de aici pornește traseul pe apă spre lacul Matița.














