Cea mai mare bucată păstrată din cetatea bastionară a Timișoarei, ridicată de austrieci în anii 1730 și restaurată cu fonduri europene, azi sediul Muzeului Național al Banatului.
Cea mai veche clădire din Timișoara, reședință regală în Evul Mediu și sediu istoric al Muzeului Banatului; închis pentru restaurare, se vede doar din exterior.
Catedrala ortodoxă a Banatului, ridicată între 1936 și 1946 în stil neomoldovenesc, cu turla principală de peste 80 m, acoperișuri de țiglă smălțuită și un muzeu de artă veche în subsol.
Catedrala barocă a episcopiei catolice din Timișoara, ridicată între 1736 și 1774 în Piața Unirii; restaurată din fonduri europene și redeschisă în aprilie 2023, cu cripta episcopilor sub altar.
Muzeul Asociației Memorialul Revoluției, într-o fostă clădire militară din Timișoara: haine și drapele ale zilelor din decembrie 1989, o capelă a eroilor-martiri și singura porțiune din Zidul Berlinului din România.
Muzeul din Palatul Baroc al Pieței Unirii strânge pictură europeană veche, artă bănățeană și românească și colecția Corneliu Baba, într-o clădire începută în 1754.
Muzeu etnografic în aer liber, pe ~17 hectare la marginea Pădurii Verzi: case și anexe din satele Banatului, biserică de lemn, școală și un „Drum al etniilor”, într-un sat adunat laolaltă.
Rozariul istoric al Timișoarei, amenajat în 1929–1934: rondouri de trandafiri tăiate în gard viu, pergole albe de lemn și un teatru de vară în aer liber, într-un parc de aproape patru hectare.
Cea mai veche piață a Timișoarei, cu aproximativ 150 pe 110 metri, amenajată în stil baroc în jurul Domului romano-catolic, al Catedralei Sârbe și al Coloanei Ciumei, între case colorate din secolele XVIII–XX.
Esplanada pietonală a Timișoarei, între Opera din Palatul Culturii și Catedrala Mitropolitană, flancată de palatele de pe Corso și locul unde Timișoara a fost declarată primul oraș liber în decembrie 1989.