Obiective în România

Cea mai veche clădire din Timișoara, reședință regală în Evul Mediu și sediu istoric al Muzeului Banatului; închis pentru restaurare, se vede doar din exterior.

Conac de vânătoare renascentist al conților Kálnoky, început în 1648, cu bastioane și stucaturi rare, restaurat și deschis în 2017 ca Muzeul Vieții Transilvănene, cu tururi ghidate.

Castel renascentist al familiei Lázár, cu patru bastioane, turn de poartă și ziduri cu creneluri decorative, la poalele pădurii de lângă Gheorgheni; aici și-a petrecut copilăria Gabriel Bethlen.

Castru roman de pe promontoriul Tirighina, la vărsarea Siretului în Dunăre, în cartierul Barboși din Galați, cu un muzeu de sit construit în incintă și vestigii vechi de aproape 1.900 de ani.

Catedrala Arhiepiscopiei Dunării de Jos, ridicată între 1906 și 1917 după planurile lui Petre Antonescu: cel mai mare edificiu religios din Galați, neobizantin, cu o turlă înaltă de 42,5 m.

Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1495, refăcută în secolul al XVIII-lea: catedrala Episcopiei Hușilor, cu pisania voievodală păstrată și o incintă istorică.

Catedrala ortodoxă a Banatului, ridicată între 1936 și 1946 în stil neomoldovenesc, cu turla principală de peste 80 m, acoperișuri de țiglă smălțuită și un muzeu de artă veche în subsol.

Catedrala „Înălțarea Domnului”, refăcută în stil neoclasic între 1830 și 1837: un portic cu șase coloane corintice și două turnuri domină Piața Libertății, iar înăuntru e mormântul unui episcop martir.

Catedrala Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, ridicată între 1869 și 1898 în centrul orașului: biserică de cărămidă cu trei turle, pictată în 1898 de Ștefan Luchian și Constantin Artachino, monument istoric.

Biserica mare din centrul orașului, ridicată între 1900 și 1905 la propunerea regelui Carol I după planurile lui André Lecomte du Noüy, cu trei turle și pictură în stil neobizantin; monument istoric de clasa A.

Stațiune balneară de pe Valea Oltului, la ieșirea râului din Munții Cozia: izvoare sulfuroase cunoscute din secolul al XIX-lea, Pavilionul Central de la 1886 și ștranduri cu apă termală deschise tot anul.

Ruinele orașului grecesc din care s-a născut Mangalia: zidul de incintă cu turnuri și basilica de tip sirian pe faleză, la câțiva pași de plajă, plus muzeul de arheologie al orașului.

Ruinele unei cetăți dacice pe vârful stâncos al Pietrei Cetății, deasupra DN66, care păzea drumul dinspre sud spre Sarmizegetusa Regia; sit UNESCO, cu acces abrupt, pe jos.

Ruinele unei cetăți dacice pe un deal împădurit deasupra Văii Sebeșului: ziduri de calcar în tehnica murus dacicus și baza unui turn-locuință, singurul sit UNESCO dacic din județul Alba.

Una dintre cele mai puternice cetăți dacice din Munții Orăștiei: ziduri în tehnica murus dacicus, șase turnuri și o intrare în cotitură, pe un deal împădurit deasupra Costeștiului, sit UNESCO.