
Mănăstirea Horezu
Cea mai mare ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, cunoscută oficial ca Mănăstirea Hurezi: ansamblul-model al stilului brâncovenesc, ridicat în 1690–1693 și monument UNESCO din 1993.
Vâlcea e județul Văii Oltului: râul intră prin defileul dintre Munții Cozia și Căpățânii, trece pe lângă stațiuni și mănăstiri și iese spre câmpie la sud de Râmnicu Vâlcea, orașul-reședință. Nordul e muntos, cu Munții Lotrului și Parâng, mijlocul e subcarpatic, cu dealuri, livezi și sarea de la Ocnele Mari, iar Horezu e vestit pentru ceramica lui pictată. Apele minerale și mănăstirile — Cozia, Bistrița, Arnota, Dintr-un Lemn — dau nota obiectivelor turistice din județul Vâlcea.
Defileul Oltului e intrarea dinspre Sibiu, cu Cascada Lotrișor la o scurtă plimbare de șosea. Pe vale urmează Călimănești-Căciulata, cu izvoarele ei, iar mai la sud Băile Olănești și Băile Govora sunt stațiuni balneare mai liniștite. Mănăstirea Horezu, ctitorie brâncovenească înscrisă în patrimoniul UNESCO, și Salina Ocnele Mari completează lista, iar Valea Lotrului duce spre Voineasa și Lacul Vidra.
30 de rezultate

Cea mai mare ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, cunoscută oficial ca Mănăstirea Hurezi: ansamblul-model al stilului brâncovenesc, ridicat în 1690–1693 și monument UNESCO din 1993.

Mină de sare activă lângă Râmnicu Vâlcea, în care se intră cu autobuzul printr-un tunel: galerii uriașe cu pereți vălurați, terenuri de sport, patinoar și cea mai mare biserică subterană din țară.

Ctitoria lui Mircea cel Bătrân de pe malul Oltului, sfințită în 1388: biserica Sfânta Treime, cu fațade de piatră și cărămidă, pridvor brâncovenesc și mormântul voievodului în pronaos.

Stațiune balneară de pe Valea Oltului, la ieșirea râului din Munții Cozia: izvoare sulfuroase cunoscute din secolul al XIX-lea, Pavilionul Central de la 1886 și ștranduri cu apă termală deschise tot anul.

Strada Olari din Horezu, cu ateliere de familie unde lutul roșu se lucrează la roată și se pictează cu cocoși, spirale și pomul vieții; meșteșug înscris în 2012 în patrimoniul imaterial UNESCO.

Defileul de 47 km prin care Oltul trece Carpații: pe DN7, între Boița și Călimănești, drumul urmează râul pe lângă Mănăstirea Cozia. Un drum de trecere aglomerat, nu unul de plimbare.

Cădere de apă de circa 30 m în Parcul Național Cozia, unde pârâul iese dintr-un tunel săpat în stâncă; se ajunge pe jos, pe un drum forestier lin prin Cheile Lotrișorului.

Castru roman din 138 d.Hr., pe malul stâng al Oltului, la Bivolari, lângă Mănăstirea Cozia, cu poarta pretoriană reconstituită și componentă a sitului UNESCO „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”.

DN7A urcă 108 km de la Brezoi, pe Lotru în sus, prin Voineasa și pe lângă Lacul Vidra până la Obârșia Lotrului, apoi trece Pasul Groapa Seacă și coboară prin Cheile Jiețului la Petroșani.

Biserică de lemn din 1664, ctitoria mitropolitului Ștefan I, ridicată pe un soclu înalt de calcar, cu inscripții chirilice pe pereții exteriori, la marginea unei păduri de brad.

Grădina zoologică din Ostroveni reunește animale indigene și exotice, un acvaterariu și alei pentru o plimbare în familie, în sudul orașului.

Rezervație geologică la marginea DN 67, lângă Horezu: zeci de trovanți, „pietrele vii” rotunjite de gresie, ieșiți din nisipul unei foste cariere de la Costești.

Una dintre cele mai vechi biserici de lemn de la sud de Carpați, datată prin inscripție 1556–1557, foarte mică, nevopsită, cu un iconostas decorat cu desene zgâriate în lemn.

Mănăstire de maici din Vâlcea care își trage numele din legenda unei biserici cioplite dintr-un singur stejar: bisericuța de lemn din cimitir și biserica de piatră a lui Matei Basarab, cu icoana Maicii Domnului.

Domeniu schiabil lângă Lacul Vidra, în comuna Voineasa: telegondolă prin pădurea de molid de la 1.350 la 1.800 m, pârtii pe golul alpin până pe Vârful Bora, la 2.000 m, și urcări cu telegondola vara.














