101 rezultate
Defileu de calcar de circa 3 km, cu pereți de 70–80 m și peste o sută de peșteri, între Merești (Harghita) și Vârghiș (Covasna); se vizitează pe jos, pe poteci marcate.
Rezervație naturală din Subcarpații Vrancei unde gazul metan iese din pământ și arde singur, în flăcări mici, vizibile mai ales pe vreme uscată și seara.
Flăcări care ies direct din pământ pe un versant de deasupra satului Terca, hrănite de metanul urcat din adâncime, în Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului.
Geoparc UNESCO din 2022 în dealurile și munții Buzăului: focuri vii, trovanți, munți de sare, chihlimbar roșu, așezări rupestre și muzee interactive în 18 comune.
Aproape 31.000 de hectare de păduri în nordul Neamțului, unde zimbrii trăiesc din nou în libertate, cu trasee prin pădure între mănăstiri, rezervații de gorun și stejar și un centru de vizitare interactiv.
Munți abrupți de gnais deasupra Defileului Oltului, cu Vârful Cozia la 1.668 m, cabană pe creastă și păduri de fag seculare înscrise în patrimoniul mondial UNESCO.
Cea mai lungă și mai înaltă creastă de calcar din România, de 25 km, cu Vârful La Om la 2.238 m, Prăpăstiile Zărneștilor, Cabana Curmătura și trasee pentru toate nivelurile.
Una dintre primele rezervații naturale ale României, ocrotită din 1938: stejari bătrâni învăluiți în liane, dune de nisip și herghelii de cai sălbăticiți, pe grindul Letea din nordul Deltei Dunării.
Două trupuri de făget virgin pe versantul Munților Țibleș, Izvorul Șurii și Preluci, înscrise din 2017 în patrimoniul mondial UNESCO, cu arbori de două-trei sute de ani și urși, lupi și râși.
Rezervație carstică din Munții Șureanu: o traversare subterană de 6,7 km pe pârâul Ponorici și peștera fosilă unde s-a găsit craniul „Cioclovina 1”, de circa 33.000 de ani; acces doar pentru speologi autorizați.
Peșteră cu concrețiuni de calcit albe și roșiatice deasupra satului Cloșani, laborator subteran al Institutului de Speologie „Emil Racoviță” din 1959; închisă publicului, intrarea doar cu aprobarea institutului.
Peșteră din Valea Sighiștelului, în Munții Bihorului, cu desene rupestre în cărbune vechi de circa 32 000–36 000 de ani, considerate cele mai vechi din Europa Centrală; închisă publicului.
Peșteră mică, tapetată cu cristale de calcit, deschisă de mineri într-o galerie a minei de bauxită Farcu; se vizitează cu ghid, după o expoziție despre minerit.
Peșteră-rezervație din podișul calcaros al Dobrogei, numită și Peștera Liliecilor, cu trei intrări, galerii de peste 480 m și colonii de lilieci protejați, adăpost al oamenilor încă din paleolitic.
Peșteră activă din Munții Trascăului, cu un portal de aproape 40 m în peretele de calcar și un râu subteran cu lacuri și cascade, care se vizitează doar în ture ghidate, în costum de neopren.
