PePlaiuri.roObiective turistice din România

Stalactite și stalagmite: ce sunt, cum se formează o peșteră și unde le vezi în România

Intrarea în Cheile Oltețului deasupra satului Polovragi: doi versanți împăduriți cu pereți de calcar care se strâng într-o despicătură îngustă, sub cer senin
Intrarea în Cheile Oltețului deasupra satului Polovragi: doi versanți împăduriți cu pereți de calcar care se strâng într-o despicătură îngustă, sub cer senin · Nicu Farcaș · CC BY-SA 4.0

Stalactita atârnă de tavanul peșterii, stalagmita crește din podea, spre ea. Ca să le ții minte: stalacTita are T de la tavan, stalagMita are M de la munte, pentru că se ridică din pământ ca un munte mic. Amândouă sunt făcute din calcit, mineralul din care e făcut și calcarul, și cresc din aceeași picătură de apă: o parte din calcit rămâne pe tavan, restul cade pe podea. Cresc foarte încet, de obicei cu mai puțin de 10 cm în 1.000 de ani, iar când se unesc formează o coloană.

Mai jos sunt, pe rând, ce este o peșteră și ce înseamnă carst, cum se formează o peșteră, cum cresc stalactitele și de ce nu ai voie să le atingi, celelalte formațiuni (draperii, gururi, perle de peșteră, cristale), de ce în peșteră e la fel de rece și vara, și iarna, ce trăiește acolo și în ce peșteri din România le vezi cel mai bine. Toate peșterile care se pot vizita, pe zone, sunt în ghidul peșterilor din România.

Pe scurt

  • Stalactitele atârnă de tavanul peșterii, iar stalagmitele cresc din podea, sub ele; când cele două se unesc, formează o coloană.
  • Stalactitele și stalagmitele se formează din apa care s-a încărcat cu calcar dizolvat: în aerul peșterii apa pierde dioxid de carbon și lasă în urmă calcit.
  • O stalactită de calcar crește de obicei cu mai puțin de 10 cm în 1.000 de ani, iar o stalagmită cam în același ritm; tuburile subțiri și goale pe dinăuntru cresc mai repede.
  • Carstul este relieful format prin dizolvarea calcarului (și a gipsului sau a sării) de către apă: peșteri, avene, doline, izbucuri.
  • Temperatura dintr-o peșteră e aproape aceeași tot anul, apropiată de media anuală a locului: 8–12 °C în cele mai multe peșteri amenajate din România.
  • Atingerea stalactitelor e interzisă în peșterile din România pentru că grăsimea de pe mâini lasă urme și schimbă felul în care apa se scurge pe formațiune, iar o stalactită ruptă nu mai crește la loc în timpul unei vieți de om.
  • Stalactite, stalagmite, coloane și draperii se văd ușor în peșterile amenajate Urșilor, Muierilor, Polovragi, Meziad și Valea Cetății.

Stalactite, stalagmite și celelalte formațiuni din peșteri, pe scurt

Toate formațiunile din peșteri se numesc, cu un cuvânt științific, speleoteme. Cele mai multe sunt din calcit și se nasc din apa care picură, curge sau stă pe loc. Tabelul arată cum se formează fiecare, cât de repede crește, acolo unde există o cifră, și în ce peșteră de pe site o poți vedea.

FormațiuneaCum se formeazăCât creșteUnde o vezi pe site
Stalactităatârnă de tavan; fiecare picătură lasă un inel de calcit la marginea eide obicei sub 10 cm în 1.000 de ani; tuburile subțiri, mai repedePeștera Urșilor (Galeria Lumânărilor, Sala Spaghetelor), Peștera Muierilor
Stalagmităcrește din podea, unde cade picătura; e de obicei mai groasă decât stalactita de deasupracam în același ritm ca stalactitaPeștera Valea Cetății (una de circa 2 m), Peștera Polovragi
Coloanăo stalactită și o stalagmită care s-au unitzeci de mii de ani sau mai mult; nu e publicată o cifră generalăPeștera Ialomiței („La Altar”), Peștera Românești (7 m), Peștera Muierilor
Draperieapa curge pe un tavan înclinat și lasă o fâșie subțire de calcit, ca o perdeanu e publicată o cifră generalăPeștera Meziad, Peștera Urșilor, Peștera Comarnic
Gururi (bazine de calcit)margini de calcit care cresc în jurul bălților, în treptenu e publicată o cifră generalăPeștera Comarnic, Peștera Ialomiței (Bolta lui Decebal)
Perle de peșterăboabe de calcit crescute strat cu strat în jurul unui grăunte de nisip, în bălți miciun cuib din Piatra Altarului a fost datat la circa 14.000 de aniPeștera Românești
Helictiteformațiuni răsucite în orice direcție, hrănite de apa care urcă printr-un canal minuscul din interiornu e publicată o cifră generalănicio peșteră de pe site nu le pomenește
Cristale de calcitcresc pe pereți în cavități închise, fără legătură cu exteriorulnu e publicată o cifră generalăPeștera cu Cristale din Mina Farcu
Stalagmite de gheațăapa care picură din tavan îngheață pe podeacresc în fiecare primăvară și se topesc parțial varaPeștera Ghețarul de la Scărișoara (zona Biserica)

Ritmul de creștere: Science Focus (BBC) și National Park Service (paginile despre speleoteme); perlele din Piatra Altarului, stalagmitele și coloanele: paginile peșterilor de pe site, verificate pe 31 octombrie 2026. „Nu e publicată o cifră generală”: ritmul depinde de cât calcit are apa și de cât de des picură.

Ce este o peșteră și ce este carstul

O peșteră e un gol natural sub pământ, destul de mare cât să intre un om. Cele mai multe peșteri din lume, și aproape toate cele din România, sunt săpate în calcar, o rocă pe care apa o poate dizolva.

Apa de ploaie nu e chiar curată. Când trece prin aer și mai ales prin sol, unde plantele și resturile lor putrezite produc mult dioxid de carbon, se încarcă cu el și devine un acid slab, acidul carbonic, același care face bulele din apa minerală. Acidul acesta dizolvă încet calcitul din calcar și îl duce mai departe, ca pe zahărul dizolvat în ceai.

Carstul (din germanul Karst) este, după DEX, dizolvarea calcarelor, a gipsului și a sării de către ape, dar și relieful care rezultă: peșteri, avene (prăpăstii circulare în calcar, în care se scurg apele), doline, chei, râuri care dispar în pământ și ies la suprafață prin izbucuri. În România, relieful carstic e tipic în Munții Apuseni, în Banat, în Oltenia de sub munte și în Bucegi. Cetățile Ponorului, în Apuseni, adună într-un singur loc aproape toate formele lui.

Cum se formează o peșteră: etapele

  1. Apa intră în fisuri. Apa acidă se infiltrează prin crăpăturile din calcar și le lărgește puțin câte puțin. Unde roca e foarte crăpată, dizolvarea se împrăștie și nu apare o peșteră; unde apa urmează câteva fisuri mari, se concentrează pe ele.
  2. Galeria se lărgește sub apă. Peșterile se formează de obicei pline cu apă, sub nivelul apei subterane. Pe drumurile principale, curgerea lărgește continuu galeriile.
  3. Peștera se golește. Râul din apropiere își adâncește valea, nivelul apei coboară, iar galeriile de sus rămân pline de aer. Așa apar peșterile pe mai multe etaje: la Peștera Comarnic sunt trei niveluri, unul prin care apa curge tot timpul, unul pe care îl inundă doar viiturile și unul uscat, fosil, singurul vizitat. Peștera Muierilor are patru niveluri.
  4. Peștera se decorează. Abia în galeriile pline cu aer apa care picură poate lăsa calcit: apar stalactitele și stalagmitele. Peșterile active, prin care curge încă un pârâu, ca Peștera Bolii, impresionează mai degrabă prin volum și prin apă decât prin stalactite.

Timpul se măsoară pe scara geologică. La Peștera Movile, de lângă Mangalia, formarea golurilor a început acum circa 5,5 milioane de ani și continuă și azi, dar acolo calcarul e dizolvat de acid sulfuric din apele termale, nu de acid carbonic.

Cum cresc stalactitele și stalagmitele și cât cresc pe an

Apa care a dizolvat calcar deasupra peșterii ajunge, prin fisuri, în tavanul ei. Aerul din peșteră are mai puțin dioxid de carbon decât apa din sol, așa că picătura pierde o parte din el. Fără dioxid de carbon, apa nu mai poate ține tot calcitul dizolvat și îl lasă în urmă, ca un inel subțire la marginea picăturii. Picătură după picătură, inelul devine un tub gol pe dinăuntru, numit în engleză soda straw („pai”). În Peștera Urșilor se văd în Galeria Lumânărilor și în Sala Spaghetelor, iar în Peștera Românești sunt numite „macaroane”. Când tubul se astupă, apa curge pe dinafară și stalactita se îngroașă.

Picătura care cade pe podea are încă puțin calcit, pe care îl lasă acolo unde se lovește: așa crește stalagmita, de obicei mai groasă și mai rotunjită decât stalactita de deasupra. Cât crește pe an depinde de cât calcit are apa și de cât de des picură. Stalactitele de calcar cresc de obicei cu mai puțin de 10 cm în 1.000 de ani, adică sub o zecime de milimetru pe an, iar stalagmitele cam la fel. Tuburile subțiri cresc mai repede, pentru că tot calcitul se adună pe un inel îngust. Stalactitele de sub podurile de beton cresc mult mai repede, chiar și un centimetru pe an, dar betonul nu e calcar.

Pentru că se formează strat cu strat, o stalagmită poate fi datată ca inelele unui copac. În Peștera Ghețarul de la Vârtop, o stalagmită crescută peste urma unui pas de om de Neanderthal a fost datată la circa 62.000 de ani, deci urma e și mai veche.

De ce nu ai voie să atingi stalactitele

Regulile peșterilor amenajate din România o spun direct: la Peștera Urșilor, Peștera Polovragi, Peștera Muierilor sau Peștera Ialomiței nu atingi și nu rupi concrețiunile. Motivele sunt trei.

  • Grăsimea de pe mâini. Când atingi o formațiune, lași pe ea grăsime, celule de piele și scame. Stratul acesta schimbă felul în care apa se întinde pe calcit și poate opri creșterea în acel loc; în timp, se și înnegrește.
  • Timpul. La sub 10 cm în 1.000 de ani, o stalactită de un metru are nevoie de peste zece mii de ani ca să crească. Una ruptă nu mai crește la loc cât trăiește un om.
  • Peștera e fragilă. Cercetătorii Institutului de Speologie „Emil Racoviță” au avertizat, când au început monitorizarea a cinci peșteri turistice (Urșilor, Meziad, Muierilor, Polovragi și Valea Cetății), că folosirea nepotrivită poate degrada o peșteră ireversibil într-un timp foarte scurt. Dioxidul de carbon, praful adus de curenții de aer și lumina lămpilor, în jurul cărora cresc alge și mușchi („flora de lampă”), schimbă mediul.

Peștera Dâmbovicioara arată cum arată rezultatul: a fost vizitată mult timp cu torțe și lumânări, fără nicio protecție, iar multe dintre formațiunile ei s-au pierdut.

Coloane, draperii, gururi, perle de peșteră și cristale

Coloana apare când o stalactită și stalagmita de sub ea se întâlnesc. În Peștera Muierilor se vede o stalactită care aproape atinge vârful unei stalagmite, adică o coloană pe cale să se formeze; în Peștera Ialomiței, punctul numit „La Altar” e format din două coloane de calcit.

Draperiile cresc acolo unde apa curge pe un tavan înclinat și lasă o dâră subțire, care se face cu timpul o perdea ondulată. Le vezi în Peștera Meziad, în galeriile largi ale nivelului inferior, și în Peștera Comarnic. Când apa curge pe pereți sau pe podea, lasă scurgeri de calcit (planșee), ca o cascadă înghețată.

Gururile sunt bazine mici de calcit în trepte, crescute la marginea bălților. În Peștera Comarnic sunt gururi mari, unele pline cu apă, iar în Peștera Ialomiței acoperă albia pârâului subteran din Bolta lui Decebal.

Perlele de peșteră se formează în bălți mici în care picură apa: un grăunte de nisip se rostogolește și se îmbracă, strat cu strat, în calcit. Helictitele cresc strâmb, în orice direcție, pentru că apa le hrănește printr-un canal minuscul din interior, nu prin picurare.

Cristalele de calcit cresc mari când cavitatea nu are legătură cu exteriorul. Peștera cu Cristale din Mina Farcu, din Pădurea Craiului, a fost deschisă de mineri și are pereții acoperiți de cristale; culorile roșii sau ocru din alte peșteri, ca la Muierilor, vin de la oxizii de fier din apă.

De ce peșterile au aceeași temperatură tot anul

Roca groasă de deasupra izolează peștera de căldura verii și de gerul iernii. De aceea, temperatura medie dintr-o peșteră e apropiată de media anuală a aerului de la suprafață, în același loc, iar diferențele dintre anotimpuri sunt mult mai mici decât afară: un studiu pe peșteri din mai multe zone climatice a măsurat variații anuale între 0,1 și 8,8 °C în peșteri, față de până la 32,2 °C la suprafață.

În cele mai multe peșteri amenajate din România sunt 8–12 °C tot anul: 8–9 °C la Peștera Polovragi, circa 10 °C la Peștera Urșilor și la Muierilor, 9–12 °C la Meziad și la Peștera Valea Cetății. Mai sus, e mai frig: Peștera Ialomiței, la 1.660 m în Bucegi, are 5–6 °C. Excepțiile vin de la gheață sau de la apă caldă: în Ghețarul de la Scărișoara sunt în jur de 0 °C vara, iar Peștera Movile are 21 °C, din cauza apelor termale. Ce îmbraci și ce încălțăminte iei e în secțiunea practică a ghidului peșterilor.

Ce trăiește în peșteri: lilieci și animale fără ochi

În peșteră nu e lumină, deci nu cresc plante; hrana vine de afară, cu apa, cu animalele care intră și ies sau din guanoul liliecilor. Biologii împart animalele din peșteri în trei grupe:

  • oaspeții, care intră și ies, ca liliecii: dorm sau iernează în peșteră și vânează afară. La Peștera Polovragi iernează circa 300 de lilieci-potcoavă, iar la Meziad, în Sala Liliecilor, una dintre cele mai mari colonii din țară. De aceea unele peșteri se închid iarna, ca liliecii care hibernează să nu fie treziți;
  • iubitorii de peșteri, care pot trăi și înăuntru, și afară (unii păianjeni și gândaci);
  • locuitorii adevărați, care își petrec toată viața în întuneric. Mulți sunt albi sau rozalii, fără pigment, au ochii mici sau deloc și picioare și antene lungi, cu care pipăie drumul.

Cel mai neobișnuit ecosistem e în Peștera Movile, închisă de la suprafață: acolo hrana o produc bacterii care trăiesc din sulf și metan, iar 37 de specii de nevertebrate nu se găsesc nicăieri altundeva. Peștera nu se vizitează; de ce, și ce vezi în loc, e în ghidul peșterilor care nu se pot vizita. Peșterile au păstrat și urme de oameni: desenele în cărbune din Peștera Coliboaia, vechi de circa 32.000–36.000 de ani.

Gheața din peșteri și recordurile

În unele peșteri e atât de frig încât apa care picură îngheață: așa apar stalactite și stalagmite de gheață, ca în zona Biserica din Ghețarul de la Scărișoara, unde cresc în fiecare primăvară din apa de topire. Ghețarii subterani din România sunt în ghidul peșterilor de gheață.

Care e cea mai lungă, cea mai adâncă sau cea mai mare peșteră din țară afli în ghidul recordurilor.

Peșteri cu stalactite și stalagmite în România: unde le vezi cel mai bine

Formațiunile se văd cel mai ușor în peșterile amenajate, cu iluminat și pasarele:

  • Peștera Urșilor, la Chișcău (Bihor): stalactite subțiri ca lumânările, coloane și draperii, plus oasele urșilor de cavernă; cea mai vizitată peșteră din România.
  • Peștera Muierilor, la Baia de Fier (Gorj): stalactite, stalagmite și coloane albe sau pătate cu ocru, pe 860 m de galerie.
  • Peștera Polovragi, în Cheile Oltețului (Gorj): în Sectorul Ogivelor apar stalactite, coloane, domuri, grupuri de stalagmite și bazine cu apă.
  • Peștera Meziad, în Pădurea Craiului (Bihor): stalactite, stalagmite, coloane și draperii în săli de 15–20 m înălțime.
  • Peștera Valea Cetății, lângă Râșnov (Brașov): scurgeri de calcit pe pereți și o stalagmită de circa 2 m.
  • Peștera Vadu Crișului, în Defileul Crișului Repede: stalactite, stalagmite și coloane de-a lungul unui traseu de 680 m.

Pentru o peșteră fără curent electric, cu gururi și draperii văzute la lumina frontalei, Peștera Comarnic, din Munții Aninei, se vizitează cu rangerii parcului, între aprilie și octombrie. Programul, prețul și drumul sunt pe pagina fiecărei peșteri.

Confuzii: stalactită sau stalagmită, peșteră, grotă sau aven

  • Stalactită sau stalagmită? Cea de sus, de pe tavan, e stalactita (T de la tavan); cea de jos, care crește din podea, e stalagmita (M de la munte). Coloana e amândouă, unite.
  • Peșteră sau grotă? În română, DEX dă „grotă” ca sinonim livresc al peșterii, din franceză. În numele încăperilor dintr-o peșteră, grota e de obicei o parte, ca Grota lui Mihnea Vodă de la intrarea în Peștera Ialomiței.
  • Peșteră sau aven? Avenul e un puț vertical în calcar, deschis la suprafață, prin care se scurg apele. La Scărișoara cobori într-un aven larg de 60 m până la intrarea în peșteră.
  • Peștera de sare. Sarea se dizolvă și ea în apă, așa că există și goluri în masivele de sare, dar salinele vizitate de turiști sunt mine săpate de oameni, nu peșteri naturale. Ele sunt în ghidul salinelor din România.
  • Calcit sau gheață? Stalactitele de gheață de la intrarea în Peștera Ialomiței, din iernile geroase, se topesc primăvara; cele de calcit rămân mii de ani.

Întrebări frecvente

Care e diferența dintre stalactite și stalagmite?
Stalactitele atârnă de tavanul peșterii, iar stalagmitele cresc din podea, sub ele. Ca să le ții minte: stalacTita are T de la tavan, stalagMita are M de la munte. Când se unesc, formează o coloană.
Ce sunt stalactitele și stalagmitele?
Sunt formațiuni de calcit din peșteri, lăsate de apa care picură. Apa dizolvă calcarul deasupra peșterii, iar în aerul peșterii pierde dioxid de carbon și depune calcitul pe tavan (stalactita) și pe podea (stalagmita).
Cât crește o stalactită într-un an?
De obicei sub o zecime de milimetru: stalactitele de calcar cresc cu mai puțin de 10 cm în 1.000 de ani. Tuburile subțiri și goale pe dinăuntru cresc mai repede, iar ritmul depinde de cât calcit are apa și de cât de des picură.
De ce nu ai voie să atingi stalactitele?
Grăsimea de pe mâini rămâne pe calcit, poate opri creșterea în acel loc și înnegrește formațiunea. O stalactită ruptă are nevoie de mii de ani ca să crească din nou, de aceea regulile peșterilor amenajate interzic atingerea și ruperea concrețiunilor.
Ce este carstul?
Carstul este dizolvarea calcarului, a gipsului și a sării de către apă și relieful care rezultă: peșteri, avene, doline, chei și izbucuri. În România e tipic în Apuseni, Banat, Oltenia de sub munte și Bucegi.
Ce este o peșteră?
O peșteră e un gol natural sub pământ, destul de mare cât să intre un om. Cele mai multe sunt săpate în calcar de apa de ploaie, care se încarcă în sol cu dioxid de carbon și devine un acid slab.
Cum se formează o peșteră?
Apa acidă lărgește fisurile din calcar, galeriile cresc cât sunt pline cu apă, apoi nivelul apei coboară și peștera se umple cu aer. Abia atunci apar stalactitele și stalagmitele. Procesul durează foarte mult: la Peștera Movile, formarea golurilor a început acum circa 5,5 milioane de ani.
Ce temperatură este într-o peșteră?
Aproape aceeași tot anul, apropiată de media anuală a locului: 8–12 °C în cele mai multe peșteri amenajate din România. Peștera Ialomiței, la 1.660 m, are 5–6 °C, iar în Ghețarul de la Scărișoara sunt în jur de 0 °C vara.
De ce nu cresc plante în peșteri?
Pentru că lipsește lumina, de care plantele au nevoie ca să-și facă hrana. În peșteri hrana vine de afară, cu apa și cu animalele, iar în Peștera Movile o produc bacterii care trăiesc din sulf și metan.
Unde vezi stalactite și stalagmite în România?
În peșterile amenajate și iluminate, cum sunt Peștera Urșilor (Bihor), Peștera Muierilor și Peștera Polovragi (Gorj), Peștera Meziad (Bihor) și Peștera Valea Cetății (Brașov).

Surse

Toate ghidurile