Mănăstiri

Ctitorie a domnitorului Matei Basarab, la 20 km de București: biserica de cărămidă din 1642–1646, cu fresce originale din 1649 în pronaos, păstrate doar aici și la Arnota.

Biserica Sfântul Nicolae, zidită de Ștefan cel Mare în 1496: cea mai veche biserică din Botoșani, din cărămidă roșie netencuită, cu o clopotniță de piatră din aceeași vreme.

Mănăstire de maici din Țara Hațegului, cu o biserică de piatră refăcută în 1564 și mormântul Sfântului Arsenie de la Prislop (părintele Arsenie Boca), unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din România.

Ctitoria lui Petru Rareș din 1530 și necropola familiei lui, cu biserica „Sfântul Nicolae” pictată în frescă și o incintă de cetate; monument UNESCO, lângă Dolhasca.

Mică biserică de piatră ridicată de Ștefan cel Mare în 1496, la douăzeci de ani după bătălia de la Valea Albă, pe locul unde au căzut oștenii moldoveni; azi, mănăstire de maici.

Ctitorie a lui Petru Rareș din 1542, cu biserica „Sfântul Nicolae” pictată și pe dinafară, închisă de ziduri de piatră cu turn; restaurată prin PNRR și recepționată în mai 2026.

Mănăstirea „Sfânta Ana” din Țara Lăpușului, ascunsă într-o pădure de fag și stejar, unde a trăit și e înmormântat monahul-scriitor Nicolae Steinhardt, cu o bibliotecă de peste 40.000 de volume.

Mănăstire de maici din Săpânța, ridicată din 1997 în amintirea vechii mănăstiri Peri de peste Tisa, cu o biserică de stejar înaltă de ~75 m, socotită cea mai înaltă biserică de lemn.

Ctitoria lui Vasile Lupu din 1639, în centrul Iașului, cu fațade acoperite de sculpturi în piatră ca o dantelă; aici se află mormintele lui Cuza și Cantemir.

Cea mai veche mănăstire din Bărăgan, ridicată de marele postelnic Ianache Caragea și refăcută de Matei Basarab, cu incintă de cărămidă din secolul al XVII-lea și un turn-clopotniță prin care se intră.

Mănăstire de călugări din munții Neamțului, întemeiată în 1655, unde au trăit duhovnicii Cleopa Ilie și Paisie Olaru, ale căror moaște sunt așezate spre închinare din 2025.

Mănăstirea ridicată de spătarul Mihail Cantacuzino în 1690–1695, care a dat numele orașului: biserica veche cu frescele lui Pârvu Mutu, biserica mare refăcută pentru Carol I și muzeul cu Biblia de la București.

Mănăstire fortificată ridicată de Alexandru Lăpușneanu în anii 1550, cu zid de incintă și turnuri, necropolă domnească a Moldovei și azi mănăstire de maici.

Mănăstire domnească pe o insulă din Lacul Snagov, cu biserica de cărămidă aparentă ridicată de Neagoe Basarab în 1521, pictură din 1563 și mormântul pe care tradiția îl atribuie lui Vlad Țepeș.

Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel, ctitorie a lui Ștefan Tomșa al II-lea din 1612–1622, una dintre cele mai înalte din nordul Moldovei, înconjurată de ziduri de incintă cu turnuri.